Revoluţia de la 1848-1849 a constituit piatra unghiulară a epocii moderne în istoria naţională a românilor.

Trăsătura esenţială a revoluţiei în spaţiul românesc a fost deplina solidaritate naţională reliefată de programele revoluţionare şi de marile adunări populare, în Transilvania cea mai reprezentativă fiind cea întrunită, în 3/15 mai 1848, pe Câmpia Libertăţii de la Blaj. Speranţele exprimate cu acel prilej şi zbuciumul războiului care a urmat sunt reconstituite cu ajutorul portretelor lui Avram Iancu (realizat de Sava Albescu) şi ale câtorva dintre cei care au luptat alături de el (prefectul Târnavelor Vasile Moldovan, tribunul Simion Groza, tribunul Ion Truţă, prefectul Văii Arieşului Simion Balint, prefectul Zărandului Ioan Buteanu, prefectul Zlatnei Petru Dobra, prefectul Hunedoarei Nicolae Solomon, prefectul Blajului Axente Sever), ale principalilor lideri ai revoluţiei transilvănene (Simion Bărnuţiu, George Bariţiu Timotei Cipariu, Alexandru Papiu Ilarian, August Treboniu Laurian), cu documente în facsimil (corespondenţă a lui Avram Iancu, testamentul lui Iancu, circulare ale autorităţilor, diferite chitanţe privind cheltuielile ocazionate de procurarea de arme) şi obiecte şi arme care au aparţinut precfecţilor şi tribunilor lui Iancu.