| O secţiune importantă a expoziţiei permanente a Muzeului Unirii din Alba Iulia o reprezintă cea consacrată vieţii politice, spirituale, culturale, educative a românilor transilvani, la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Accentul s-a pus pe relevarea efectelor pozitive pe care le-a avut pentru societatea românească transilvană în general, aşezarea la Blaj, în timpul episcopului Ioan Inochentie Micu Clain, a sediului episcopiei greco-catolice româneşti de Alba Iulia şi Făgăraş. Obţinerea domeniului episcopal Blaj, în 1736, cu aşezarea sa strategică şi potenţele sale economice, a constituit un sprijin incontestabil, atât pentru lupta politico-naţională, pe care energicul episcop o iniţiase, cât şi pentru dezvoltarea culturală a românilor din principat, adeseori indiferent de apartenenţa lor la o confesiune sau la alta. În cadrul expoziţional respectiv, lupta supplicantă iniţiată de Ioan Inochentie Micu Clain şi Supplex-ul din 1791 (expus într-o copie manuscrisă) încadrează realizările culturale remarcabile ale perioadei delimitate cronologic anterior, evidenţiindu-se faptul că de la Blaj au iradiat, înspre întreg spaţiul românesc, curente ideologice, politice, confesionale, culturale arhetipale de sorginte europeană, binecunoscuta Şcoală Aredeleană, cu celebrii săi corifei, Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior etc., fiind, cum bine se ştie, produsul său spiritual cel mai reprezentativ. S-a pus , ca atare, în lumină, rolul cultural al Blajului, insistându-se pe activitatea tipografiei, de sub teascurile căreia a ieşit la lumină, impresionantul monument de limbă şi cultură românească, pe care îl reprezintă Biblia lui Samuil Micu, din 1795, împreună cu o serie întregă de tipărituri de uz bisericesc sau şcolar, precum şi pe rolul formativ, de durată şi profunzime al şcolilor Blajului. Nu a fost ignorat, în pandant, nici replica pe care, mai apoi, după revigorarea episcopiei ortodoxe transilvane, le-au dat-o greco-catolicilor, pe tărâm politic, cultural şi educativ, ortodocşii din Transilvania, prin intermediul şcolilor confesionale, al instituţiilor de învăţământ dezvoltate la Sibiu, sau al tipografiilor active în oraşul de pe Cibin, sau la Buda. În perioada respectivă, se înregistrează în mod evident o veritabilă efervescenţă şi emulaţie culturală şi sprituală printre românii din principat, cu efecte esenţiale şi de perspectivă pentru modernizarea întregii societăţi româneşti, ceea ce exponatele, îndeosebi cele originale, manuscrise şi cărţi, reuşesc să demonstreze, prin simpla lor etalare. |
